|
urma să rezolv totul în seara aia  text publicat la 08.06.2010, 9:20 categorie: poezie 
|
||
nervii mei pluteau în jurul lui
cili care nu văzuseră niciodată lumina
îi măsuram nivelul agresivității
aciditatea transpirației
creierul meu era paralizat de lovitura
unei bare de metal apărute din întuneric
vedeam doar planuri de evacuarea a clădirilor
mergeam în spatele lui
îl filmam dădusem zoom pe ceafă
pielea și tendoanele zvâcneau
era o crisalidă în plină transformare
o să se întoarcă fulgerător
fața lui va fi de nerecunoscut
și mă va întreba
ce vrei?
am așteptat să ieșim din pădure
să ne întoarcem printre oameni
am așteptat să se întunece
de ce nu te-ai despărțit de mama?
l-am întrebat izbindu-mi capul de bara de metal
apărută din întuneric
l-am întrebat încă o dată
de ce mai stai cu ea dacă nu o iubești?
tata a scos un sunet slab de cremene
nu e chiar atât de simplu…
tot drumul spre casă
nu am auzit altceva
decât scârțâitul unei armuri
ce se dezmembrează încet
și mă rugam din toată inima
să nu se întâmple
m-ar fi izbit mai tare daca nu stiam ca e vb de un tata/posibil iubit al mamei, daca ar fi fost dura si rece pana la final. prin „de ce nu te-ai despartit de mama?” si „de ce mai stai cu ea daca nu o iubesti?” scazi ritmul foarte mult, ma duci intr-un film in care criminalul arata ca e atat de baiat fain incat ii da o cafea viitoarei victime si ii explica situatia, cum, de ce trebuie sa-l omoare. cred ca ai putea reveni asupra interventiilor in italice, vezi si tu, compara un pic.
imi place finalul, in special ultimele 2 versuri.
aici Bogdan are dreptate: tata e tata și fără tata. în plus ajunge doar ”îi filmam ceafa” deoarece poemul de destul de zoom și fără zoom.
felicitări pentru aspectul de coșmar suprarealist. mi-a plăcut, are perspectivă, mișcare, absurd exploziv, tot ce-i trebuie. mai citim. numa fain șî ghine…
bogdan, mai citește o dată textul. miza nu era să fie dură și rece până la final. și despre criminali nici nu poate fi vorba.
george, mă mai gândesc dacă să fie cu zoom sau fără zoom. mersi de trecere.
bine-bine, eu am inteles, andrei, dar iti ziceam cum mi-ar fi placut mai mult, iar analogia cu criminalii a fost prima care mi-a venit in minte, nu ca ar fi vorba de criminali acolo
textul oricum e fain
Mie mi se pare ca exact interventiile in italice reprezinta punctele de maxima tensiune ale textului, in jurul carora se coaguleaza violenta, agresivitatea venind din ambele sensuri (amandoi fiind simultan, in mod subtil, si victima si agresor). Nu mi se pare nici ca mentionarea tatalui ar scadea intensitatea, dimpotriva, mi se pare esentiala in economia poemului. In versul “ma vedeam sugrumat de furtunele hidrantilor” mi se pare in regula ideea unei emotii puternice, care iti ia aerul, dar mi se pare un pic fortata acolo imaginea. un text foarte bun, care m-a emotionat.
Mi se pare..ca apare cam des “mi se pare” in comentariul anterior
.
ce-mi plac insertiile astea de dialog si alternarea asta de atentie!!!
(“mă vedeam sugrumat de furtunele hidranților” – eu asta as taia)
go andrei, go
am senzatia ca in poemu’ asta faci o poezie pe care nu te bate nimeni cautam sa vad si antecedentele, cred ca am mai citit poeme d genu’ la tine si da, mi’am adus aminte d phallos pt ca e cumva asemanator…cadrele astea putin biologice, zoomuri cum ziceai chiar tu…iti ies perfect si tot poemul pastreaza o distanta…ca de la medic la pacient, asa cred ca lucrezi tu completezi asta prin aparitii mai putin asteptate…mama, tata sau o usa rotativa lucruri personale. oricum, e cu totul altceva decat ce am citit eu pana acum si asta cred ca as vrea cel mai mult sa vad la tine…
cel putin prima strofa, pana la ce vrei, nu stiu multe lucruri sa ma fi fascinant asa. la fel si finalul. + poemul tau se putea opri oriunde, parca nicaieri nu e nici prea mult nici prea putin..
cred că prima parte, cea care şi induce o atmosferă spre terifiant, este un pic prea lungită, prea atentă la amănunte care mie îmi par inutile sau contradictorii. o fi interesantă răsucirea spre alt plan odată adus cititorul într-o stare. asta e cert. oricum, dosa, mă surprinzi.
fara „aciditatea transpirației” si fara „mă vedeam sugrumat de furtunele hidranților”. sunt slabe, vin imediat dupa imagini bune.
prima strofa – 4
a doua strofa – 7
a treia strofa – 10
răspunsuri
@mara, dacă te-a emoționat atunci și-a atins scopul.
@doru, mersi pentru comment. o să mă gândesc la faza cu hidranții, deja mi-au zis mai mulți că nu merge.
@mihai, ia nu mă mai lăuda atâta frate, că mi se urcă la cap
@dane, cum să nu te surprind? am doi metri
@razvan, pentru doua imagini așa zis slabe, mă taxezi destul de dur. dar îmi place notația ta, făcută pe strofe.