|
Venit ca un fur text publicat la 07.02.2012, 21:00 categorie: diverse |
||
mânând spre tine toate fiarele pădurii, urmele sunt singurele dovezi ale unei lumi dispărute, în faţă un craniu plin de vorbe pe care nu le poate duce. Cu timpul aici se vor da luptele pentru lărgirea lanţului tău de la gât. Doar cât să pară o gură în pământ cu care vorbeşte prin intermediul sânului. Trezite după ani de comă, timp în care s-au sălbăticit cele mai scunse forme ale lor, par bibelourile tale vrăjite, ce comandă în întuneric, în ascuns. Doar tu eşti lumânarea ce stă întinsă şi se topeşte de dragoste. Într-un aer cald şi plin de zgomotele unui război ce se anunţă în trosnetele lemnelor puse pe foc. Acolo dezmeticirea este singurul remediu de pace, singura cale prin care pe nesimţite somnul te fură.
text publicat la 07.02.2012, 21:00
categorie: 







ideea e atît de inundată de frazări colţurose că la urmă di fălcile prozopoemului se scurge doar un firicel de mesaj, destul de uzat somnul anticameră a păcii/morţii. o imagine notabilă, poate singura în opinia mea
“lărgirea lanţului tău de la gât. Doar cât să pară o gură în pământ cu care vorbeşte prin intermediul sânului”