|
visul unei nopţi de vară, nu chiar noaptea, mai pe seară  text publicat la 16.06.2010, 17:48 categorie: epigrame și genuri alăturate 
|
||
cum stăteam aseară pe canapea
şi decorticam nişte gânduri
mici,
bum-bum! aud nişte bătăi puternice în uşă;
era o emoţie puternică,
bine făcută
de la poliţia sentimentelor, se recomandă ea
şi dădu buzna înăuntru;
în spatele ei – câteva boabe de transpiraţie
îmbrăcate în uniformele lor translucide
şi o aritmie cardiacă pirpirie
şi cam neîndemântecă;
bănuiesc ca ştiţi de ce sîntem aici,
şi nici una, nici două – jbaf! jbaf!
doi pumni în stomac, apoi m-au pus cu faţa
la pământ, mâinile la spate, crrrc, mi-au închis
cătuşele neputinţei şi au început să scotocească
prin casă
şi dă-i şi răscoleşte şi caută, şi sub conştient
şi pe după noptiera cu trăiri ascunse
mi-au sfâşiat pasiunile, au întors cu fundu’n sus
toate simpatiile,
iar eu în tot timpul ăsta clipeam nedumerit
măturând gresia cu genele
permiteţi să raportez, tipul se pare că e curat
mai căutaţi, a venit răspunsul, sec
nu se poate să n-aibă nimic,
nici o frustrare, o uricică, ceva
nişte urme de antipatie…
şi au ţinut-o tot aşa, nu ştiu cât,
dar mie mi s-a părut nesfârşit;
când au plecat, târziu, m-am trezit pe canapea
meciul se terminase
bătuse brazilia, greu
iar ulterior am aflat -
s-a dat la televizorul ăsta mic pe care
îl am în cap,
ca ale naibii gânduri, alea micile
făceau parte din Mişcarea pentru Libertatea Gândurilor
şi mă furaseră şi mă închiseseră
la subsolul unui vis cu ochii deschişi
doar ca să ceară recompensă
o idee.
personificările astea mergeau într-o poezie pentru copii, sau nici măcar. ceea ce e mai grav e că personifici sentimente, o practică des întîlnită în poezia premodernă (”gândul zboară” de exemplu, devenit un loc comun, pe care nimeni nu mai știe de unde să-l ia). de aici rezultă că genul ăsta de personificări nu mai au ce căuta în poezie. asta dacă nu le parodiem. dar tu parodiezi aici altceva, nu personificările din poezia premodernă.
singura chestie care mi-a plăcut a fost televizorul din cap. e faină imaginea.
îmi plăceau mai mult rimele alea aparent simpluţe dar pline de candoare şi graţie pe care le scriai acum câtva timp
aici lungeşti, pierzi echilibrul, nu reuşeşti să ţii cititorul până la final
titlul promitea, avea jucăuşenia lui iv cel naiv textul însă nu e pe măsura lui
Poezioară de liceean acneic abonat la revista “Ştiinţă şi tehnică” şi cu preocupări literare, deci fără o viaţă sexuală relevantă…
bine te-am regăsit Teofile, ne era tare dor și tare greu fără tine
Hai noroc, cumetre! Am fost plecat iarăşi la oamenii mei din Danemarca… Buba e că m-am întors acum două zile, pe caniculă. Acolo erau 21 grade la prânz…