|
Ziua de după  text publicat la 28.07.2010, 9:04 categorie: poezie 
|
||
- pentru Dan Herciu care ieri a împlinit nuștiucâți ani -
El se plimbă pe ștrasse și e nebărbierit.
Dacă se va așeza la o masă
o va scrie pe-un șervețel al cărui destin e-n buzunar.
Abia apoi își va aminti să-și aprindă țigara.
O prinde cu coada ochiului când stă puțin aplecat
poate fi un om c-o vioară
piatra cubică de pe jos
poate fi sub îndoitura toartei ceștii de cafea.
O scrie cu pixul și-o-ndeasă-n buzunar.
Apoi se lasă pe spătar și zice
știi ce?
cred că am să scriu o poezie.
mi-au placut povestioara si poanta. nu-l cunosc pe dan herciu dar textul tau imi da o imagine frumoasa, de sa-l caut sa-i cer un autograf. sau un autodafé. sau ceva. un pretext de ceva.
) si ma cam nelinisteste trecerea de la “daca” + viitor la “poate fi” via prezent afirmativ.
nu prea inghit piatra cubica (de pe jos
am adaugat ‘poanta’, pe care trebuia s-o fi evocat doar la sfarsit, ca apoi sa-mi vina s-o asez la inceput. din economie si spirit ecologic. asa ca, miau-miau.
sufletul de poet se simte si cand te intlnesti cu omul pe strada si nul cunosti dar se vede ca il framanta ceva in interior ca o zbatere a fiintei care se transforma in POEZIE. la orce varsta poetul e tot poet
E bunicel, i-am dat 6 puncte…
Am corectat; mulţumesc pentru opriri. Poate că Poetul trece pe lângă noi şi noi nu ştim nimic. Ar trebui să păşim pe stradă mai cu atenţie.